Alegerile

Alegerile

Alin este o persoană de succes. A terminat Facultatea de Medicină printre primii din generația lui, apoi a ales să devină neurochirurg. Și-a susținut teza de doctorat de tânăr, s-a căsătorit, iar soția i-a oferit doi copii. Este respectat atât în plan social, cât și în plan profesional. Este iubit de către familie și este fericit.

Barbu a avut o viață grea. Părinții săi s-au despărțit când el nu împlinise încă vârsta de cincisprezece ani. A fost crescut de mamă și a avut dificultăți financiare tot restul copilăriei. A fost nevoit să muncească încă din adolescență pentru a-și susține mama și doi frați mai mici. A devenit ceasornicar, și a ajuns să își iubească meseria din tot sufletul. Nu este căsătorit, dar are o fetiță, pe care o adoră și care îl face mai fericit decât ar fi putut să-l facă orice femeie.

Cornel a fost un tânăr harnic. Tot timpul școlii a avut cele mai bune note, apoi a ajuns la cel mai bun liceu, fiind premiantul clasei. Colegii au fost însă cruzi cu el, iar umilințele pe care a trebuit să le îndure l-au afectat în mod decisiv. Nu a mai rezistat presiunii și s-a retras la o mănăstire după ce a luat examenul de bacalaureat. A ales să se călugărească, iar prin rugăciune și prin post - și cu ajutorul Lui Dumnezeu - a reușit să găsească mulțumirea de sine și pacea interioară.

Dinu a fost dintotdeauna deștept. Din acest motiv, nu i-a plăcut să învețe ceea ce i se preda la școală și prefera să o facă singur. Un șoc în familie l-a făcut să devină și mai delăsător, motiv pentru care a rămas repetent în clasa a zecea. a renunțat la școală și a început să scrie versuri. Mergea în baruri și le arăta scrierile lui formațiilor care cântau. În acest fel, într-o zi, un solist i-a înțeles talentul și l-a primit în formația lui. Scrie acum versurile tuturor cântecelor lor, trupa bucurându-se în acest moment de un succes răsunător. Dinu s-a căsătorit de curând cu o fană, iar căsnicia îi priește din plin.

Eugen este și el medic. Este profesor universitar de oncologie. În meseria lui, s-a confruntat cu numeroși oameni, furioși pentru că el nu putea face nimic pentru rudele lor muribunde. Totuși, tăria de caracter dobândită în copilărie l-a ajutat dintotdeauna să treacă peste reproșurile apropiaților pacienților săi. În realitate, este cel mai bun din țară în domeniul lui de activitate și a reușit de multe ori adevărate miracole, prin salvarea unor oameni considerați incurabili de către alți medici. În plan personal, nu o duce bine. A avut o soție, dar ea a divorțat de el, așa că el trăiește singur, ceea ce îi frânge inima.

Flaviu a fost copilul popular și rebel. Era prieten cu toată școala și, mai apoi, cu tot liceul. Toate fetele îl iubeau, și toți voiau să fie ca el. Din nefericire pentru el, profesorii nu îl puteau suporta, deoarece era neastâmpărat și îi sfida de câte ori putea. De multe ori, au dorit să îl exmatriculeze, dar directorul liceului său a văzut mereu ambiția din ochii săi și l-a lăsat să-și continue studiile, deși își pierduse pasiunea de a învăța. A decis să urmeze Dreptul, dar a picat de trei ori admiterea, pentru că era delăsător. Nu a cedat însă niciodată, așa că a reușit în final să ajungă student. A devenit ulterior un judecător excelent, dar acest lucru nu i-a ajuns. Ambiția sa nemăsurată îl roade zi de zi să avanseze și mai mult, dar lenea îl împiedică să facă ceva, ceea ce îi otrăvește sufletul.

Gabriel a fost olimpic la matematică, calificându-se mereu la faza națională, iar în două ocazii a fost medaliat cu aur la Olimpiada Internațională. A urmat o facultate în domeniu, dar studenția s-a dovedit prea ușoară pentru intelectul lui. A ajuns să considere că este prea inteligent pentru lumea în care trăiește, așa că s-a retras într-un sat de munte ca să mediteze. De 15 ani se află acolo, dar încă nu este mulțumit. Se îneacă în alcool în fiecare seară, iar geniul său se irosește cu fiecare zi petrecută acolo.

Lui Horațiu i-a murit tatăl când avea 16 ani. De atunci, nu și-a mai revenit psihic. Nu a mai învățat pentru liceu, nu a mai făcut facultate și a ajuns dependent de droguri. Ieri, la vârsta de 35 de ani, a murit din cauza unei supradoze.

Toți acești oameni au avut un destin diferit. Unii au avut o viață ușoară, iar alții nu. Unii au ajuns să practice profesii respectabile, unul dintre ei a devenit călugăr, altul scriitor de cântece, iar alții nu au mai făcut nimic. Dar toți au ceva în comun: au 35 de ani. Știu că pare surprinzător, dar explicația este simplă: Alin, Barbu, Cornel, Dinu, Eugen, Flaviu, Gabriel, Horațiu...nu există nicio diferență între ei. Toți sunt una și aceeași persoană! Probabil că vă întrebați cum este posibil. Ei bine, totul se reduce la alegerile pe care le-a făcut fiecare dintre ei.

Cu toții sunt foarte deștepți. Părinții lor au divorțat când aveau 14 ani. Tatăl lor a murit doi ani mai târziu. Cu toții excelau la matematică înainte de această traumă. Cei opt au reușit să ajungă la cel mai bun liceu din țară. Toți au trăit în sărăcie în timpul adolescenței și toți au lucrat, reparând ceasuri în paralel cu mersul la școală, pentru a avea grijă de mama lor și de frații lor mai mici. Până aici, toți au avut același destin.

                                    

Prima alegere pe care fiecare dintre ei a fost nevoit să o facă a avut legătură cu atitudinea față de liceu. Ei au avut de ales între a continua să studieze sârguinicios sau a renunța la el. Alin, Cornel, Eugen și Gabriel au fost silitori, motiv pentru care doi dintre ei au devenit medici. Un al treilea și-a urmat pasiunea - matematica - până la capăt. Dar ce s-a întâmplat cu Cornel? De ce nu a mai realizat nimic în plan școlar? Ei bine, el a fost oprit de a doua alegere.

Barbu, Dinu, Flaviu și Horațiu au luat decizia să renunțe la studiu. Primul dintre ei și-a asumat responsabilitatea de a avea grijă de familia sa, de aceea a fost singurul căruia chiar a ajuns să-i placă meseria de ceasornicar. Pe Flaviu l-a ajutat ambiția, prin care s-a ridicat în picioare, în ciuda tuturor obstacolelor. Dar de ce au avut Dinu și Horațiu destine diferite de ei? Tot a doua alegere explică soarta lor.

A doua alegere a sunat așa: Perseverez, chiar dacă întreaga lume este împotriva mea, sau aleg să renunț și să caut un alt loc, care să mi se potrivească? Alin, Barbu, Eugen și Flaviu au fost cei ambițioși, de aceea au ajuns să fie respectați în profesiile lor. În schimb, Cornel, Dinu, Gabriel și Horațiu au clacat psihic. Pe primul l-au distrus insultele colegilor, al doilea a rămas repetent, întrucât a renunțat definitiv la școală, al treilea a devenit atât de narcisist încât a ajuns alcoolic, iar ultimul nu a trecut niciodată peste moartea tatălui său și a ajuns să se drogheze. Doi dintre ei au reușit însă să se ridice. Întrebarea este, din nou: de ce?

A treia și cea mai importantă alegere a fost legată de iubirea de sine. Patru dintre ei au învățat să se ierte pe ei înșiși și au cunoscut dragostea într-un fel sau în altul, acum fiind fericiți. Alin are o familie, Barbu și-a găsit fericirea în fetița lui, Cornel l-a găsit pe Dumnezeu, iar Dinu și-a găsit o pasiune nouă și scop în viață.

Ceilalți nu au fost la fel de norocoși. Eugen, deși are succes, se simte mai singur decât oricine altcineva. Flaviu nu reușește să se automotiveze pentru a-și atinge visurile și se urăște pe sine însuși. Gabriel se crede atât de mult superior tuturor, încât nu mai consideră că vigilența este o necesitate.

Un caz dramatic este Horațiu. El este singurul care nu a reușit să se ridice în urma traumei suferite, în ciuda faptului că a avut trei ocazii. Soarta sa este dramatică, iar destinul este previzibil. Un om fără speranță sfârșește întotdeauna mort, fie fizic, așa cum este cazul lui Horațiu, fie metaforic, prin dispariția oricărui vis și a tuturor aspirațiilor.

Destinul există, și ne guvernează fiecare aspect al vieții. Totuși, ceea ce nu înțelege multă lume este faptul că destinul nu este unic. Nu este evident modul în care îți vei sfârși viața din momentul în care ai început-o. Creatorul ne-a construit după chipul și asemănarea Sa; din acest motiv, omul posedă trei însușiri pe care celelalte viețuitoare se consideră că nu le au: Rațiunea, Sentimentele și Liberul Arbitru. Dacă destinul uman ar fi unic, atunci nu cumva noi nu avem Liber Arbitru? Ei bine, tocmai faptul că îl avem demonstrează faptul că sunt mult mai multe posibilități în această viață.

Există anumite momente în care o alegere ne schimbă viitorul. Cu fiecare alegere pe care o facem, jumătate din destinele noastre mor. Iar acest lucru se întâmplă doar în cazul în care alegerea este de tip zero-unu: are doar două rezultate posibile, ceea ce nu este valabil întotdeauna. De asemenea, e posibil ca alegeri diferite să ducă la același rezultat. Din moment ce viața noastră este probabil construită din mii și mii de alegeri, este matematic imposibil, sau aproape imposibil, ca două rezultate să nu se repete. Viața nu este dreaptă, iar unii oameni au de făcut alegeri mai ușoare decât ceilalți, dar asta nu înseamnă că avem dreptul să învinovățim universul pentru ceea ce ni se întâmplă. De multe ori, circumstanțele ne aduc la pământ, iar acest lucru se poate întâmpla oricui și nu stă în puterea nimănui să împiedice influența acestor circumstanțe. Modul în care alegi să procedezi de aici înainte...el te definește. Nu ai nicio scuză să nu te ridici de jos, odată ce șocul inițial al căderii a trecut. 

Revenind la situația celor opt indivizi...Horațiu nu poate fi scuzat, și nici Gabriel. Toți ceilalți s-au ridicat, dar ei au rămas jos. Horațiu este mort, și-a făcut toate alegerile, dar Gabriel este încă viu. Destinul lui final încă nu este decis și încă mai are posibilitatea să își revină. Moartea este finală și, probabil, ireversibilă, dar viața este plină de posibilități. Atâta timp cât respirăm, totul este imprevizibil...jocul continuă. Alin ar putea să decadă, sau Barbu, sau Dinu, care a fost atât de aproape să ajungă ca Horațiu. Flaviu încă are șansa să-și valorifice ambiția, Eugen încă poate fi fericit. Nimic nu este sigur. Nu putem ști ce cale urmăm, ce destin ni se așterne în față, care va fi următoarea alegere. Putem doar merge înainte, cu zâmbetul pe buze și cu încredere în propria judecată. Viața noastră reprezintă suma a ceea ce alegem, dar nu și noi. Noi suntem mai presus de alegerile noastre anterioare. Ceea ce ne reprezintă sunt alegerile care vor urma. Majoritatea oamenilor nu se schimbă, dar motivul nu este acela că schimbarea este imposibilă. De fapt, majoritatea dintre noi ALEGEM în mod conștient să nu ne schimbăm.

Să luăm un alt exemplu: Mona, Nicoleta, Olga și Patricia. Ele au fost colege de liceu, provin din familii înstărite, iar la 35 de ani lucrează la o firmă de avocatură, având aceeași poziție în cadrul firmei. Mona a ales să facă Psihologia, dar, după ce a terminat facultatea, nu a reușit să-și facă o carieră. S-a căsătorit la 25 de ani, iar soțul i-a recomandat să urmeze Dreptul. După ce a terminat a doua facultate, a luat examenul de Barou, iar apoi a fost angajată la firma unde lucrează și astăzi.

Nicoleta s-a înscris la Drept imediat ce a promovat examenul de bacalaureat. A excelat în facultate, iar apoi s-a angajat la actuala companie, unde a lucrat câțiva ani, reușind să obțină o promovare. Iubitul ei de la acea vreme i-a recomandat să încerce să câștige cât mai mult și să își înființeze propria firmă. Ea l-a ascultat, dar nu a reușit ceea ce și-a propus, și de accea s-a întors în final la firmă. Deoarece a plecat, ea și-a pierdut poziția pe care a avut-o inițial.

Olga a urmat și ea Dreptul, cu rezultate mai slabe însă decât Nicoleta. Nu și-a luat Baroul decât din a treia încercare. După ce a promovat, a petrecut încă câțiva ani la într-o companie mai mică. Părinții au presat-o să rămână acolo, dar ea nu i-a ascultat și s-a angajat la firma unde lucrau fostele ei colege de liceu.

Patricia a ales, după liceu, să-și petreacă tinerețea călătorind. A văzut toată lumea, iar atunci când s-a plictisit, s-a mutat înapoi în țară. A decis să urmeze și ea Dreptul, deși sora ei i-a spus că ar trebui să facă Medicina. În cele din urmă, a ajuns și ea la aceeași firmă.

Observăm că fetele au avut de făcut două alegeri: dacă să urmeze Dreptul după liceu și dacă să asculte sau nu sfatul celor din jur. În ciuda faptului că fiecare dintre ele a ales în mod diferit, toate au ajuns în același loc. Acest lucru demonstrează că alegerile noastre nu sunt ireversibile și că destinul nostru nu este fix. Fetele au urmat drumuri diferite, dar au ajuns la destinație în același timp.

Circumstanțele tuturor sunt diferite, dar alegerile sunt în mare măsură aceleași. Viața nu este un drum linear, ci are diferite suișuri, coborâșuri și răsturnări de situație. Dacă am urmări grafic evoluția a suficient de mulți oameni, am observa că există puncte în care traiectoriile lor existențiale se intersectează, indiferent de evoluția lor anterioară. Putem numi acest lucru coincidență sau haos, dar un lucru este sigur: nu știm niciodată ce ne rezervă viitorul.

Poate că alegerile noastre nu contează și, indiferent ce am alege, tot vom ajunge în același loc la un moment dat. Dar, în același timp, este la fel de posibil ca alegerile tale să-ți traseze definitiv un anumit drum. Nu poți ști niciodată cu ce te vei confrunta. Nu avem control asupra circumstanțelor cu care ne luptăm, dar putem măcar să măsurăm consecințele propriilor noastre acțiuni. Ne putem controla într-adevăr destinul alegând de bunăvoie un drum sau altul în viață. La urma urmei, numai conștiința ne ghidează în bezna care este viața.

Indiferent dacă alegerea noastră schimbă ceva sau nu, ea nu poate fi evitată. Chiar dacă nu alegem noi, o vor face alții pentru noi. iar acest lucru este o alegere în sine. Inacțiunea este tot o acțune, și este cu siguranță o alegere. Nu este nimic grav dacă alegem greșit, atâta timp cât ne asumăm consecințele a ceea ce am ales. Întotdeauna este mai bine să alegi tu decât să aleagă alții pentru tine. Poate că părerea ta nu contează, sau votul tău, sau acțiunile tale...dar măcar sunt propriile tale alegeri, și poți fi mândru de asta.

În încheiere, vă las cu o dilemă morală: când ajungeți la o răscruce care vă poate decide viitorul, ați prefera să vă găsiți singuri drumul, sau să urmați pe altcineva? Dante a spus, în faimoasa sa „Divina comedie”, că Cele mai întunecate cotloane ale iadului sunt rezervate celor care își păstrează neutralitatea în vremuri de criză morală. Așa îi considera marele poet italian pe cei care, în loc să-și asume responsabilitatea propriilor alegeri, îi lăsau pe alții să aleagă pentru ei. Nu contează că, în final, orice alegere are același rezultat, pentru că nu avem de unde ști acest lucru.  Contează să avem curajul să ieșim în față, să ne facem alegerea, și să rămânem cu ea. Cei care reușesc acest lucru sunt asemenea lui Alin, Barbu, Cornel și Dinu. Ei sunt cei fericiți. Și haideți să fim sinceri: cine nu vrea să fie fericit?