Umbra

 Umbra

În majoritatea credințelor, umbra este văzută ca un element al răului, al întunericului și al morții. Într-adevăr, umbra te urmărește permanent, și niciun om viu nu poate scăpa pe termen lung de propria-i umbră. Doar soarele la zenit o ucide temporar, iar ea dispare complet doar în întuneric, în care niciun om nu poate trăi toată viața.

Fizic vorbind, umbra este un fenomen natural cât se poate de normal. Este formată prin blocarea razelor de lumină de către un obiect opac, iar ea reprezintă zona din spatele acestuia, la care fasciculele luminoase nu ajung. Tocmai motivul producerii umbrei a determinat câteva credințe să o venereze, în loc să o vadă ca pe un soi de năpastă.

În mitologia antică egipteană, sufletul oricărui om, precum și al zeilor, cuprinde cinci elemente: ba (personalitatea), ka (forța vitală), ib (inima), ren (numele) și sheut (umbra). Cea mai avansată civilizație a Antichității, oamenii care au construit piramide care rămân în picioare până în ziua de azi...ei nu vedeau moarte în umbră, ci ceva mult mai pur: individualitate. În concepția lor, sheut reprezintă esența omului, ceea ce îl face pe el unic de orice altă viețuitoare și ceea ce îl apropie de zei, motiv pentru care nu poate exista un om fără umbră, căci acesta și-ar pierde unicitatea, iar din el nu ar rămâne...nimic.

O altă civilizație cunoscută a Antichității este cea persană. Imperiul Persan, prima superputere politică și militară din istorie, prezenta și o puternică revoluție în plan teologic în fața celorlalte culturi ale timpului. Ei au fost primii care au evoluat spre monoteism, religia lor numindu-se zoroastrianism. În viziunea lor, zeul suprem este format din două jumătăți opuse: Ahura Mazda și Ahriman. În vreme ce Ahura Mazda este zeul luminii, al binelui, al creației, vieții și fertilității, Ahriman întruchipează întunericul, răul, boala, războiul și, nu în ultimul rând, moartea. Cei doi duc o luptă continuă, pentru eternitate, în joc fiind soarta oamenilor și a lumii noastre. Zoroastru a fost un mare profet al lui Ahura Mazda, iar adepții săi venerează atât focul, prin lumina și căldura pe care le oferă, cât și umbra. Pentru ei, ea nu este o unealtă a răului, căci umbra necesită prezența luminii pentru a exista, deci este trimisă tot de puterea binelui, și nu de Ahriman, al cărui întuneric ucide umbra.

În realitate, umbra nu este nici rea, nici bună. Nu este vreun fel de simbol, iar interpretările oamenilor au fost, în cea mai mare parte a lor, eronate. Zoroastrienii și egiptenii s-au apropiat cel mai mult de adevăr, dar nici ei nu au fost în stare să perceapă esența.

Multe credințe consideră omul o ființă duală, datorită complexității personalității sale și a relației masculin-feminin. Mai există însă un motiv. Vedeți voi...fiecare om are o umbră, și fiecare umbră are un om. Când Creatorul ne-a construit din țărână, a oferit fiecărui suflet o pereche fără chip, numită umbră, sau, pentru simplitate, sheut.

Încercați să vă imaginați o lume a umbrelor. Pentru majoritatea oamenilor, ar fi o imagine de groază, fără viață, dar umbrele nu sunt cu nimic mai puțin vii decât noi.  Și ele merg, și aleargă și cresc...asemenea oricăruia dintre noi. Iar o lume fără oameni ar fi una în care ar domni pacea. Nu există umbre înalte, scunde, grase și slabe, căci toate ascestea pot fi modificate printr-o simplă schimbare a poziției față de soare. Nu ar exista gen, căci umbrele bărbaților sunt aceleași cu umbrele femeilor. Rasa ar dispărea, căci umbra tuturor este neagră. Într-o lume fără diferențe de ordin fizic, nu există pretexte pentru războaie, masacre sau revoluții.

Mulți ar face greșeala să spună că o asemenea lume va fi lipsită de individualitate, dar nu ar fi așa. Vă amintiți ce credeau egiptenii? Sheut este o parte a sufletului, esența noastră. Din acest motiv, ea ar avea și inimă, și forță vitală, și nume, și personalitate. Ar fi o societate utopică aceea a umbrelor, în care singurele diferențe marcante ar fi cele de ordin ideologic.

Singura problemă este că umbrele nu își doresc asta. Ele râvnesc la o formă fizică, își doresc din toată inima să arate diferit, să aibă un chip, după care să poată fi recunoscute. Iar modul în care am fost aduși pe lume le permite să își satisfacă dorința.

Umbra este egala noastră din toate punctele de vedere. Dacă ar fi posibilă o analiză genetică, nu ar reieși nicio diferență. Și totuși, personalitatea ei este diferită de a oricărui om, datorită naturii sale divine. Dacă mâine m-aș trezi și aș afla că sheut a mea a pus stăpânire pe corpul meu, eu devenind umbra fizică a propriului meu corp, aș constata că străinii și cunoștințele mele vagi nu ar sesiza nicio diferență între noi doi. Însă apropiații ar înțelege imediat că nu mai sunt eu cel care îmi controlez corpul. Din fericire, în această viață, sheut nu va putea prelua conducerea. În această viață...

După moarte, ajungem în metaforica lume a umbrelor, unde ne vom confrunta cu propria Umbră, acum egala noastră în suflet și în formă. Adevărul este că lumea noastră este alcătuită din milioane și milioane de mistere, unele dintre ele nedezlegabile. Ce se întâmplă după moarte nu este însă unul dintre ele.

Realitatea este că are loc reîncarnarea noastră, în care facem schimb de locuri cu sheut. Confruntarea cu ea de după moarte are ca scop acceptarea faptului că ne așteaptă o viață întreagă în care vom depinde de lumină pentru a exista. Cu cât accepți mai repede, cu atât te reîncarnezi mai repede. Un om care își acceptă greu soarta poate aștepta sute de ani până ce va redeveni stăpân pe corpul lui. Din acest motiv, este important să păstrăm o relație bună cu umbra noastră, pentru a reveni la viață cât mai repede.

Tot Creatorul ne-a dat și un suflet pereche, care nu trebuie confundat cu sheut, și pe care ne este predestinat să îl iubim indiferent de circumstanțe. Și umbra noastră va avea un suflet pereche, care va fi întotdeauna umbra sufletului nostru pereche. Sheut se va arăta întotdeauna mai dispusă să te ajute dacă reușești să îți găsești sufletul pereche și să rămâi cu el până la sfârșitul vieții unuia dintre voi.

Știți relațiile acelea aparent perfecte, în care doi oameni se înțeleg de minune, dar, într-un mod inexplicabil, chiar și pentru ei, se despart? Ei bine acestea sunt adevărate tragedii, întrucât, de cele mai multe ori, cauza despărțirii nu este o greșeală a unuia dintre cei doi, ci este însăși incompatibilitatea între tine și umbra sufletului tău pereche. Este dramatic când un om are ca suflet pereche pe cineva care, în viața respectivă, este, de fapt, o sheut. Aceste momente imposibil de evitat sunt cauzate de durata inegală a vieții diferitelor ființe și pot înrăutăți considerabil relația cu propria umbră.

Tu ești umbra ta, iar umbra ta este asemenea ție. Nimeni nu va semăna vreodată cu tine la fel de mult ca ea. Acest ciclu al reîncarnării poate fi oprit doar dacă ajungi la o armonie perfectă cu propria ta sheut, după un număr incalculabil de vieți. Dincolo de acest ciclu, este un mister. Până la urmă, se știe ce se întâmplă după moarte, dar dincolo de ea este doar lumină, una atât de puternică încât amândoi deveniți instantaneu umbre și sunteți, în sfârșit, cu desăvârșire egali.

În încheiere, am un mic joculeț pentru voi. Simțiți o puternică ură de sine? Vă învinovățiți pentru o greșeală aparent minoră? Ei bine, s-ar putea să fie de vină umbra voastră, care vă joacă feste. Încercați să discutați cu ea. Nu este prea greu. Știți conversațiile din pat ce au loc în propria voastră minte și care se petrec târziu în noapte? Vi se pare vreodată că timpul stă în loc în acele momente? Atunci discutați cu sheut...sau cu omul original. Niciodată să nu uitați că umbra voastră vă consideră propria umbră, iar dacă, atunci când ați pășit pentru prima dată pe pământ, ceea ce numiți sheut era omul, atunci voi sunteți adevăratele umbre!